Păducelul, planta inimoșilor

Păducelul, planta inimoșilor

Motto: „Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac, dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei fi niciodată bogat“ - Seneca

Botaniştii au clasificat păducelul în familia rozaceelor, plante, din care fac parte speciile cultivate: trandafirul, mărul, cireşul și altele, dar şi specii din flora spontană aşa cum sunt: măceşul, scoruşul etc.

În funcţie de zonele unde creşte în flora spontană din ţara noastră, păducelul se mai numeşte: căcădară, gherghin, mărăcine, gherghinar, mălăieţ si chiar măceaşă. Astfel, se dovedeşte că pe teritoriul României, păducelul a existat din totdeauna, creşte în toată ţara, de la câmpie până la altitudini de până la 1.400 m, răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de păduri şi pe versanţii însoriţi. Istoricii spun că la noi, în spaţiul carpato-danubiano-potic, încă de pe vremea dacilor, păducelul era folosit ca şi leac în bolile pentru inimă şi ficat.

Această plantă cu adevărat minune era cunoscută ca leac, confirmată şi reconfirmată chiar şi de marii medici şi învăţaţi ai antichităţii, Claudius Galenus din Pergam şi Dioscorides.

În Evul Mediu, celebrul alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog şi filozof elveţian Paracelsus introducea florile şi frunzele de păducel în vestitele elixire ale tinereţii şi de viaţă lungă.

Aşa se poate spune că în ţările Europei şi, ulterior, în întrega lume, păducelul a devenit cunoscut ca plantă a tinereţii fără bătrâneţe. Chimiştii francezi au numit păducelul „laptele bătrânilor“, având drept argument proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la persoanele vârstnice, cu inima şubrezită. Probabil că din această cauză, francezii în vârstă şi acum, beau zilnic cel puţin un ceai de păducel, având convingerea că le prelungeşte viaţa cu cel puţin 10 ani.

Iată cum păducelul se înscrie de milenii în rândul leacurilor minune. La marginea pădurilor se întâlneşte un arbust cu totul aparte, pe care unii îl cunosc, iar alţii îl ignoră. Acest arbust spinos, uneori arborescent, care are frunze lobate şi cu flori albe uşor rozalii pe margine, cu proprietăţi medicinale deosebite.

Păducelul, cunoscut din antichitate, ca fiind benefic pentru tratarea bolilor de inimă, în zilele noastre, după ce i s-a stabilit compoziţia chimică, s-au descoperit şi alte principii active cu influenţă favorabilă în stări anxioase care însoţesc menopauza sau în dificultatea de a adormi.

Să discutăm şi mai concret: frunzele şi florile pe care le găsiţi la marginea tuturor pădurilor şi, care se disting prin florile frumos mirositoare, grupate în buchete şi recoltate manual împreună cu frunzele tot în buchete, la începutul înfloririi, pe timp însorit, după ce s-a ridicat roua. De preferat florile trebuie recoltate în momentul în care au început să capete o culoare roşiatică, de la alb spre roşu. De fapt, cu cât sunt mai roşiatice cu atât sunt mai bune în ceea ce priveşte conţinutul lor în substanţe bioactive. Apoi, se transportă în săculeţi de pânză şi se usucă la umbră şi nu la soare, în strat subţire, la o temperatură care să nu depăşească 35˚C. Florile nu se separă de frunze, ci se utilizează împreună, deoarece au întrebuinţări medicinale extraordinare.

În general, florile împreună cu frunzele sunt folosite, în primul şi primul rând, pentru tratarea afecţiunilor cardiace, aşa cum se ştie de mii de ani.

Să începem de la infuzie care se prepară dintr-o linguriţă de flori cu frunze, bine mărunţite sau fructe peste care se toarnă 200 ml apă fierbinte. După 15 minute se strecoară şi se bea fracţionat pe parcursul unei zile. Atenţie! Nu toată cantitatea odată. Cei 200 ml de infuzie se împart în două sau în trei părţi. Această infuzie se foloseşte pentru tratarea bolilor cardiace pe fond nervos unde este inclusă şi hipertensiunea arterială, tulburările de menopauză şi alte boli de acest gen. Se mai poate prepara tot o infuzie ca cea descrisă mai înainte, dar cantitatea de frunze şi flori să fie ceva mai mare (până la două sau două linguri şi jumătate) şi se foloseşte în acelaşi mod.

Toate aceste întrebuinţări le are şi tinctura de păducel. Este utilizată pentru menţinerea sănătăţii inimii, având acţiune benefică asupra vaselor sanguine, a miocardului şi asupra centrilor nervoşi vasculari. Ea stimulează activitatea cardiacă şi funcţia miocardului, tonifică pereţii capilarelor, ajută la normalizarea tensiunii arteriale şi are o influenţă pozitivă, în mod deosebit, în bolile cardiace, pentru tratarea nevrozei cardiace, a bolilor legate de sistemul nervos central.

Vedeţi dumneavoastră, există tot felul de medicamente pentru combaterea insomniilor, dar au şi contraindicaţii.

Iată o reţetă extrem de simplă care combate insomniile: câte 15 picături de tinctură de păducel şi 15 picături de tinctură de valeriană, sunt suficiente ca dumneavoastră să aveţi un somn liniştit şi fără probleme, să vă protejaţi inimă şi să vă puteţi odihni în mod corespunzător.

O mare eroare sau o mare greşeală o fac toţi oamenii atunci când prepară ceai din fructe de păducel sau din lăstari este fierberea. Ceaiul îşi păstrează calităţile deosebite doar dacă nu atinge punctul de fierbere, deoarece cam 80 % din principiile active conţinute pot fi distruse prin ridicarea temperaturii la peste 75-80˚C. Deci sucul obţinut la temperatură mai mică este ideal; dacă nu-l puteţi prepara se poate folosi tinctura de păducel care se prepară la rece şi se păstrează toate principiile active importante ale plantei.

Gemoderivatul rezolvă şi câteva probleme de sănătate, în afară de ceea ce este cunoscut ca benefic pentru susţinerea sănătăţii inimii şi reglarea tensiunii arteriale; acesta este cunoscut pentru ameliorarea vertijului, anxietate.

Gemoderivatul din mlădiţe din păducel - este un produs de excepţie în tulburările de ritm cardiac, tahicardie, extrasistole, în cardiopatie ischemică, sechele ale infarctului miocardic. Pot să afirm, că nu le vine să creadă acelor persoane care îl folosesc, deoarece într-o perioadă de 10 zile stările de tahicardie se atenuează sau în cel mai rău caz se răresc până când dispar; de asemenea, acelaşi efect benefic are şi în cardiopatia ischemică, angina pectorală, în sechelele ale infarctului miocardic, în miocardite, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, în ateroscleroză incipientă, nevroză cardiacă, în tratamentul de întreţinere al cordului senil şi în cardiopatii minore. Iată câte boli ale inimii pot fi tratate şi prevenite. Gemoderivatul de păducel se adresează, în mod deosebit, cardiacilor şi, din acest motiv, ar trebui să nu le lipsească din buzunar sau din poşetă, aceste fiole sau monodoze care le pot fi de mare folos. Se ia o monodoză de 1,5 ml cu 15 minute înainte de mese, de 2-3 ori pe zi, diluată într-o lingură de apă.

O cercetare recentă americană, arată că acest gemoderivat este unul dintre cele mai bune produse care poate combate insomniile şi în mod deosebit insomniile pe bază de stres. Se mai poate folosi în combaterea anxietăţii, a tulburărilor specifice menopauzei, dar şi în tulburări ale ciclului menstrual sau în lipsa menstruaţiei (amenoree), produsul nu ar trebui să le lipsească femeilor din poşetă, pentru că în acele momente pot să apară şi tulburări de ritm cardiac sau ale tulburări cardiace. Din acest punct de vedere, gemoderivatul de păducel, este de-a dreptul aur pentru sănătatea inimii, a vaselor coronare, a sistemului neurovegetativ.

Iată câteva întrebuinţări ale păducelului, plantă pe care noi o ignorăm cu multă uşurinţă şi nu ne dăm seama cu câtă plăcere o mănâncă păsările bolnave. Urmăriţi cu atenţie păsările când sunt bolnave; priviţi-le cum se suie pe păducel şi încep să rupă vârfurile mlădiţelor sau mugurii plantei şi, apoi veţi constata că peste 95% din cazurile bolnave se vindecă. Iată, deci o plantă extrem de utilă şi oamenilor pentru a putea fi folosită în orice moment.

Acest site utilizează COOKIES pentru a vă oferi cea mai bună experiență online.

Logare

Meniu

Coșul dvs

Nu există produse în coșul dvs